10 things i love.hate here

deci ce îmi place:
1. toţi vânzătorii, funcţionarii, şoferii de autobuz, femeile de servici, etc sunt inimaginabil de amabili ( nu vezi feţe acre ca la noi)
2. ţi se dă restul până la ultimul cent şi nimeni nu îţi cere monezi ca să îţi dea o sumă rotundă, aici nu merge cu ţine o gumiţă
3. autobuzele sunt curate şi găseşti tot timpul loc, plus că vin la ora fixă după un orar pre-stabilit
4. brânză şi dulciuri cât încape, uneori la preţuri neverosimile
5. revistele gen cosmo cu acelaşi preţ ca în românia dar mult mai bine scrise, fără articole patetice
6. vremea. nu plouă
7. cursurile în general sunt relaxante plus că profii îţi furnizează ei materialele
8. cafenelele şi cantina
9. palmierii şi mimozele
10. zac:))

ce nu îmi place:
1. ipocrizia motanilor de la loge
2. caca de câine de companie prin parcuri
3. greva si haosul din universitate
4. friptura în sânge
5. les tectoniques şi cocălarii care se găsesc şi aici
6. vântul care uneori e foarte enervant
7. preţurile din baruri
8. unii colegi, unii colegi erasmus, etc
9. că la xerox vânzătorul nu trage el foile, ci te lasă pe tine şi nu mă descurc
10. zac când e morocănos, adică dimineaţa:))

tous en assemblee generale

momentan franţa e in semi-grevă a învăţământului. ceea ce m-a frapat e că spre deosebire de românia, aici studenţii protestează, profesorii fiind mult mai rezervaţi. una din problemele cele mai importante e legea prin care universităţile capătă autonomie, se privatizează, ceea ce va duce la creşterea taxelor şcolare (aici există doar burse sociale şi toată lumea îşi plăteşte şcoala, în afară de cei cu dosar social sau studenţii cu burse socrates-erasmus) şi de înscriere, cazare, etc. pentru mine e o chestie nouă - protestul studenţilor. la noi nimeni nu prea are curaj să facă ceva şi cam pe bună dreptate, fiindcă lucrurile nu se rezolvă. nici aici nu se rezolvă mare lucru, dar spiritul franţuz e unul protestatar prin esenţă, se pare.
azi m-a dus zac la întâlnirea studenţilor grevişti dar bineînţeles că nu am avut răbdare să stau prea mult, fiindcă sinceră să fiu nu mă prea interesează problema şi nici nu cunosc prea multe detalii. am vazut acolo mulţi hippy şi multe persoane de altă naţionalitate decât cea franceză. cam ăştia sunt luptătorii. mie îmi convine deocamdată situaţia, pentru că unele cursuri sunt suspendate, aşa că trăiască vacanţa şi traiul bun:))

în ceea ce priveşte în general felul francezilor de a fi am o mare dilemă. fiindcă încă nu reuşesc să fac diferenţa între bunăvoinţă şi ipocrizie. în românia ştim cu toţii: feţe acre în faţa tututor ghişeelor, oameni posomorâţi şi cu capsa pusă, dar măcar ştii o treabă. aici în schimb, toţi rânjesc care mai de care, însă nu ştiu cât de amabili sunt ei de fapt sau doar se prefac. de două ori am fost întrebată dacă românia e in europa, de o funcţionară de la poştă (!!!) şi de o doamnă ce lucra la orange. eu am luat-o ca pe lipsă de cultură generală şi m-am amuzat, însă mi s-a zis că francezii şi catalanii în special sunt cam rasişti. sau mai degrabă şovini.