coşmar

Azi noapte am avut un coşmar.

Eram acasă. Nu asta era problema. Era frumos, stăteam pe banca de sub cireş, cireşul înflorise în roz şi era multă lumină. Şi puf de pe flori. Dar mi-era rău pentru că ştiam că m-am întors şi aveam o stare de tot rahatul. Îmi aminteam de aici şi mă simţeam paralizată. foarte plictisită. tristă.

M-am trezit speriată şi i-am simţit şira spinării lipită de a mea. M-am liniştit pe moment, apoi am început să număr lunile. Am adormit la loc. cu frică. neputincioasă.

Coşmarurile mele nu sunt cu vampiri, locuri întunecate sau oameni care aleargă după mine cu cuţitul. sunt stări. de rău, de disperare. Când am citit poezia asta mi-am amintit. E ca un fel de avampremieră.

am plecat de-acasă câteva luni
(...)

acum
când uit la camera asta
aproape străin

mă gândesc să modific biblioteca
să pun canapeaua altfel

să scriu un testament
cu toate lucrurile pe care le-am greşit
şi pe care ţi le las ţie să le repari
sau să le uiţi

m-am îndrăgostit de poezia lui Andrei Ruse. Am dat de una din ele pe blogul ăsta.
şi restul au venit de la sine, după un search pe google.

10 things i love.hate here

deci ce îmi place:
1. toţi vânzătorii, funcţionarii, şoferii de autobuz, femeile de servici, etc sunt inimaginabil de amabili ( nu vezi feţe acre ca la noi)
2. ţi se dă restul până la ultimul cent şi nimeni nu îţi cere monezi ca să îţi dea o sumă rotundă, aici nu merge cu ţine o gumiţă
3. autobuzele sunt curate şi găseşti tot timpul loc, plus că vin la ora fixă după un orar pre-stabilit
4. brânză şi dulciuri cât încape, uneori la preţuri neverosimile
5. revistele gen cosmo cu acelaşi preţ ca în românia dar mult mai bine scrise, fără articole patetice
6. vremea. nu plouă
7. cursurile în general sunt relaxante plus că profii îţi furnizează ei materialele
8. cafenelele şi cantina
9. palmierii şi mimozele
10. zac:))

ce nu îmi place:
1. ipocrizia motanilor de la loge
2. caca de câine de companie prin parcuri
3. greva si haosul din universitate
4. friptura în sânge
5. les tectoniques şi cocălarii care se găsesc şi aici
6. vântul care uneori e foarte enervant
7. preţurile din baruri
8. unii colegi, unii colegi erasmus, etc
9. că la xerox vânzătorul nu trage el foile, ci te lasă pe tine şi nu mă descurc
10. zac când e morocănos, adică dimineaţa:))

standing still

de când mă ştiu am luat toate relaţiile mele ca pe o joacă. nişte experimente cu sau fără sentimente cu final previzibil. am îndrăznit să fac ceva planuri de 2-3 ori şi s-au dus frumuşel pe apa sâmbetei. dar aici măcar atunci nu mă gândeam la ideea de standing still happilly ever after. ideea asta o o asociam cu moartea tinereţii şi intrarea într-un mare rahat numit seriozitate. uneori, mai în glumă mai în serios spuneam că eu nu sunt genul care o să aibă familie. că nu mă prinde şi nici nu vreau.

nici acum nu ştiu dacă vreau. dar e ceva în felul lui de a fi care mă împinge să îl văd într-un loc al nostru. e ceva în felul în care şi-a schimbat atitudinea faţă de mine care mă face să zâmbesc speriată şi bucuroasă şi surprinsă.

Anubis mi-a zis că întotdeauna o să îmi părăsesc bărbaţii. eu o iubesc pe Anubis, dar sper să nu aibă dreptate de data asta.

plăceri literare şi culinare

fiindcă aici greva continuă şi eu continui să trag mâţa de coadă. şi pentru că din linkul din postul anterior reiese că e interzis să ne sufocăm bărbaţii, trebuie să îmi găsesc şi eu alte ocupaţii, dătătoare de plăceri, ca să se compenseze. aşa că în puţinul meu timp liber când nu sunt cu zac şi cînd nu stau pe internet, citesc şi gătesc.
de citit ştie lumea că mă preocupă, dar gătitul nu era în sfera activităţilor mele să nu zic anuale. o papară ştiam să fac. supa la plic, nu se pune, nu? aici am descoperit că nu e greu să faci de mâncare, iar cu o tigaie bună şi codimentele potrivite poţi să faci minuni, chiar dacă ai antitalent gospodăresc. ieri mi-am făcut clătite, iar azi somon. de ficăţei s-a ocupat el, dar promit că data viitoare o să-i fac eu. şi mai buni.

aşa că mă descurc în bucătarie. dacă înainte nu era aşa era pentru că nu aveam nevoie. şi fiindcă mâncarea bună trebuie însoţită de o lectură pe măsură, am ales ceva de Lucia Extebarria. Iumi.

am citit zilele trecute aici despre un anume articol care era la rândul lui despre o anume carte. încă o vrăjeală americană. cică se aude prin târg că bărbaţii iubesc scorpiile. nu zic nu, eu am fost scorpie de nspe mii de ori. dar nu era o strategie, pur şi simplu îmi venea. şi nici zgripţuroaică nu-s, pur şi simplu nu eram în lovuri şi atunci mă comportam cât se poate de normal (şi asta unii definesc bitchy): independentă, miserumpistă şi jemonfutistă, sarcastică, nepăsătoare şi curioasă în legătură cu alte ogrăzi masculine. dar când sunt în lovuri, se schimbă treaba. dau afecţiune cu carul şi am chef să petrec toată ziulica cu bietul băiat. bineînteles, deseori mă satur repede şi abia aştept să plece să nu mai îl văd o zi-două, dar după câteva ore mi se face dor din nou, al dracului să fie. şi nu îmi spuneţi mie că voi nu sunteţi aşa. când o femeie se îndrăgosteşte cât de cât sincer de un bărbat (sau în unele cazuri nici măcar) se transformă într-un satelit ce gravitează în jurul lui. Da, vreau să fiu Luna ta. bine ca fetele neagă peste tot. nu, că eu vreau să ies cu fetele, nu că nu îi cer voie să merg cu gaşca într-un bar, nu că vreau să îl văd numai la sfârşit de săptămână, etc. şi după ce se despart de el, le vezi cum fac crize şi rămân deprimate o grămadă de vreme.

nu asta e soluţia. strategiile de genul mă prefac că sunt un mare rahat. la urma urmei, totul ţine de compatibilitate. te prefaci, dar pentru cât timp? la un moment dat îţi dai seama că numai te chinui şi că ai fi mai fericită afară, nu înauntrul unei relaţii cică aerisite. e adevărat, de obicei bărbaţii urăsc să fie sufocaţi, iar femeile tind să sufoce. ori se ajunge la un compromis sau la o separare, ori ai norocul să dai peste un tip care are nevoie de aşa ceva. aoleu, asta e cea mai faină situaţie. dar şi cea mai dificil de controlat. mie una imi place:))


oare ce mă apucă să scriu despre aşa ceva?

primavară

aici e mai mult decât martie. copacii au înflorit de mai bine de o săptămână. e ciudat, acasă urmăream cum înmuguresc, aşteptam cu sufletul la gură prin aprilie-mai să îmbobocească. aici m-am trezit într-o dimineaţă de februarie cu toţi copăceii înfloriţi. e cald şi de câteva zile s-a oprit şi vântul. e o primavară blândă, fără soare cu dinţi, cu seri călduţe şi purpurii. cînd am timp ies cu pătura pe iarbă şi mă joc cu pisicile.oare Periuţă ce face? sau citesc o revistă pe băncile din campus. adulmec mirosul mimozelor (din poză). primăvara are alt miros aici. arată altfel. mai molatecă, mai visătoare, mai aromată. mi-e dor însă de ghioceii de la mine din grădină.

sunt departe în primăvară. iar primăvara asta începe aici în campus şi se termină pe strada Dominique Ingres unde nu mai există anotimp sau poate sunt toate anotimpurile într-o singură cameră.

last pictures by sonyW35

aparatul meu a murit.astea au fost printre ultimele poze:(
sper sa se poata repara, ca daca nu, am pus-o.