miercuri, 22 aprilie 2009

prea multe de spus

despre maroc. a fost foarte frumos. dar nici nu am cand si nici nu am cum sa povestesc pe larg. momentan a inceput scoala, am si musafiri - musafira de bombo ;)) - o gramada de chestii de facut si putine minute de petrecut pe calculator.
anubis iarta-ma. luv u. promit ca ma revansez.
as vrea ca ziua sa aiba 30 de ore. am o gramada de motive sa imi doresc asta, dar timpul trece asa de repede incat imi vine sa ma dau cu capul de pereti. nu vreau el aici si eu acolo. distante de zile si kilometri. cum sa carpe diem daca ma gandesc la ce va urma?
revenind la ceea ce s-a intamplat in maroc, generozitatea sincera nu are pret si dragostea nu are si nici nu tine cont de bariere, oamenii frumosi pe interior ti se lipesc de suflet si marea spune aceeasi poveste pretutindeni.

When love beckons to you, follow him,
Though his ways are hard and steep.
And when his wings enfold you yield to him,
Though the sword hidden among his pinions may wound you.
And when he speaks to you believe in him,
Though his voice may shatter your dreams
as the north wind lays waste the garden.

4 comentarii:

  1. We missed you :) Sper ca ziua să-şi crească numărul de ore ca să apuci să ne împărtăşeşti experienţa Maroc :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa cum spui;) 30 de ore in fiecare zi.... dar cand o sa ajungi pe acasa..... hmm... macar vreo 40 de ore-noaptea in care o sa iesim toti(nu de alta da cred ca o sa avem nevoie-vrem sa "te stoarcem" bine de informatii)

    RăspundețiȘtergere
  3. deme, o sa povestesc cat pot de repede de maroc, dar sa imi vina inspiratia, ca ar fi pacat sa fie o poveste seaca, ar fi nedrept fata de locurile ce le-am vizitat...

    vasi, da in jibou in alex la bere:))

    RăspundețiȘtergere