miercuri, 31 decembrie 2008

bilanţ

dacă stau bine să mă gândesc în 2008:

am obţinut bursa pentru Franţa
m-am îndrăgostit
m-am dezîndrăgostit
am petrecut un sfârşit de primăvară frumos şi nebun într-o relaţie frumoasă şi nebună
au fost alături de mine prieteni noi şi vechi: anubis, dia, andi, melcii, bombo
şi colegele mele de cameră: cori, lore, roxi, andreea
m-am iubit mult cu lore
m-am certat şi mai mult cu andrei
am întâlnit spre sfârşitul anului persoane cu care m-am simţit excelent
am aflat că părinţii mei s-au despărţit
am văzut marea a şaptea oară
am fost de două ori la Buşteni ( dar în altă companie de fiecare dată)
m-am hotărât ce vreau să fac pe viitor ( a câtea oară?)
am visat, am dansat, am ţipat, am râs, m-am încruntat, am înjurat, am spus
te iubesc, am spus te urăsc...
a fost un an...cum să zic...plin de surprize de toate felurile.

marți, 30 decembrie 2008

123

nu ştiu alţii cum sunt, dar eu dacă mai primesc un mesaj de la 123 cred că o să sun la Serviciul Clienţi. La început, după ce am primit primul mesaj RECUNOSC am trimis unul înapoi, pentru sms-urile alea bonus. de atunci să te ţii soro de cap...în fiecare zi primesc câte două-trei mesaje consecutiv de mai multe ori pe zi. cu întrebări de tipul capra: animal sau poziţie?:
cine a fost prima dată: chibritul sau i?
ce fac spaniolii de revelion: mănâncă 12 struguri sau sparg paharele?
sau de tipul interviu adi despot
câţi membri are trupa 3 sud-est?
ori şi mai minunat, ca să intri in fenomenala cursă, trebuie doar să trimiţi cuvinte gen hopla sau pongo (probabil inseamnă ceva pentru locuitorii Burkinei Faso) şi o să câştigiiii
un mare rahat.

new year's resolutions


à la Brigdet Jones

ce rost are să ne fixăm deadline-uri comode (de la anu') când o să renunţăm la: alcool, ţigări, prăjituri cu ciocolată, relaţii toxice, prieteni falşi, şefi handicapaţi?
Ştim foarte bine: asta nu o să se întâmple prea curând.

şi dacă îmi propun ceva pentru anul care vine e să o las mai moale cu visurile de clasa a 10-a. vrem nu vrem, am crescut naibii şi trebuie să revenim cu picioarele pe pământ. măcar cu vârfurile. deja simt nevoia de ceva mai mult decât ce am avut până acum. şi cred că e normal, întotdeauna vine un început de an la care trebuie să te gândeşti altfel decât: anu' ăsta o să mă distrez şi o să beau şi o să merg la mare şi... astea oricum se întâmplă şi dacă nu ţi le propui ca scopuri principale, aşa că prefer să mă concentrez pe scopuri mai practice. pe drumuri noi.

Remembering when you were mine
In a still suburban town

Mi-am amintit de vremurile în care ne iubeam prin scări de blocuri. Cine îndrăznea atunci să ne egaleze în obrăznicie? Dar timpul trece şi unele uşi se închid, blocurile au interfon acum, inimile noastre au yală dublă şi ele.

Mai ştii când alergam pe şosea şi îţi prindeam flori de piersic în păr? Ne uitam la filme alb-negru şi beam vin roşu, făceam dragoste în cearşafuri apretate şi mergeam la baluri dansante. I-am dat mamei tale un bibelou de Crăciun. Tu fumai pe ascuns, în pivniţă.

Iar cînd simt că îmbătrânesc, îmi place să sorb din tinereţea altora, chiar dacă nu-mi seamănă. Ce contează cum esti, când ai cea mai importantă calitate: eşti tânăr.

luni, 29 decembrie 2008

"Avem timp Avem timp pentru toate.Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga"

Mă trezesc în fiecare dimineaţă în alt pat. Beau în fiecare dimineaţă din altă ceaşcă de cafea, mă uit în altă oglindă. Am sărutat o mie de buze şi o mie de mâini m-au mângâiat. În fiecare noapte văd stelele de la alt balcon şi de fiecare dată îmi alegeam altă stea: ea îmi purta visul pentru câteva ore. Stele de ocazie.


(avem timp)sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine

Ş
i ca să îmi îmi neg vina o ascund în ţipete şi ţipetele le ascund în tăceri. Dacă ai putea, ai lua-o de la capăt? Nu recunosc nimic, urlă piticii de pe creier. Cine a întins mâna, rămâne cu ea întinsă.

avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris,sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam

mototoleşte o foaie, două, trei. Un borcan de cearneală e împrăştiat pe covor, iar tu ai ochi albaştri, albaştri, albaştri...

avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu

când desfaci cutia: verde. eşarfă. roşu.curcubeu.primăveri.oameni de zăpadă. cearşaf. zâmbete. zâmbete. zâmbete.


Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele. avem timp sa privim norii,reclamele sau un accident oarecare

şi dacă există soartă când o să facem cunoştinţă cu ea? dacă ea luptă pentru un drum şi noi luptăm pentru altul, cine va câştiga? şi soarta luptă, dar noi rămânem mereu la aceeaşi masă, mereu.

avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa - l reinventam


e aşa de frumos să trăieşti la timpul viitor. mai ai speranţa. fac un vis cioburi şi mă tai in ele.

avem timp sa ne facem prieteni,sa-i pierdem,
am prins cu o panglică tot ce mi-aţi dăruit. pe voi.


avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

dar intr-o zi ochii tăi vor privi altfel lumea. e ca şi când te trezeşti din somn. important e ca atunci când deschizi ochii şi priveşti în jur să nu îţi pară rău.

Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta murim.


Textul in italic: O. Paler

sâmbătă, 27 decembrie 2008

Dragă prietene,

Mă inconjoară deşertul alb. Paralizia. Stii cum e, când calci pe marginea unei râpe. Când pierzi contactul cu frânele. Când se rostogoleşte un bolovan. Când tragi ultimul fum dintr-un joint. Când nu ţi se scoală sau ţi se scoală în public. Când aluneci. Când se sparge un glob din brad. Când cazi din copac. Când te arzi cu bricheta.

Dincolo, dincolo de clipele astea e un altfel de început. Bucuria. Ştii cum e, când îşi dă jos sutienul. Când mănânci trandafiri din zahăr şi lapte praf. Când faci prima dată baie in mare. Când râzi cu prietenii tăi. Când e soare şi ai chef să alergi după fluturi. Sau aleargă fluturii după tine.

Ascult coloana sonoră de la Alexander şi mă intreb când.

vineri, 26 decembrie 2008

3

Am dus-o la Belluci café. ea poartă ciorapi negri lycra si pantofi cu toc stiletto.Rochia nu mai contează, nu pot să îmi desprind privirea de pe picioarele ei. Şi nu că nu aş mai fi vazut picioare frumoase. Am avut in adolescenţă o prietenă foarte înaltă. Avea picioarele lungi, lungi si albe, stravezii aproape, cu degetele lungi şi cu călcâiele frumos rotunjite. I le ţineam in pumni, iar ea statea pe spate şi râdea. Avea dinţii la fel de albi ca şi pielea de pe pulpe. Dar ma întorc la picioarele muzei mele din cafenea. Nu sunt nici lungi, nici scurte, nici cu muschi, nici cu grăsime. Te îmbie să le mângâi, să le încălzeşti. Paşii lor sunt tăcuţi şi mândri, niciodată supuşi, totdeauna îndrăzneţi. Ne-am aşezat pe scaune şi şi-a aprins o ţigară. O sorb din priviri în timp ce fumează şi ştiu că ştie că ştiu că toţi bărbaţii de la mesele alăturate fac acelaşi lucru. Are buzele pline şi ochii întredeschişi, pierduţi într-un nor de fum.Comandă o cafea lungă, cu lapte. Ştiu, şi două linguriţe de zahăr. Mă întreb când va începe să-mi vorbească. Îi simt frica mai vie ca oricând. Stau în faţa unei femei răpitoare care în orice clipă poate să o ia la fugă şi să nu o mai văd niciodată. Dar probabil că nu vrea să îşi rupă tocul. Sau ciorapul, ar fi păcat.


M-a dus la Belluci café. Era deja târziu şi părea obosit. Avea cearcăne albăstrii şi cămaşa şifonată. Totuşi arata mai bine ca oricând, aşa umbrit de oboseală. Îmbătrânea fără să ştie, dar nu ştia nici că tot ce voiam era să mă arunc în braţele lui. M-a privit lung şi a rămas cu ochii pironiţi în pământ. Nu ştiu ce să zic, mi-e ruşine şi mă intimidează. Toată lumea se holbează la noi, el are aer de magnat, eu aer de curvă, in pantofii aştia cu toc imposibil. Nu mă simt frumoasă, mă simt uşoară. Şi depăşită de situaţie. Îmi aprind o ţigară şi încerc să vorbesc, dar cuvintele se indoaie, crapă, se topesc şi se împrăştie înainte să se articuleze. Aş vrea să îmi zică te iert fără să fie nevoie să mă justific într-un fel. Până la urmă tot ce am făcut a fost să îi arăt cât sunt de liberă. De când e libertatea o greşeală?

daca pierzi vremea si vrei sa razi un pic

intră pe linkurile :

wanna learn english?
un motiv excelent să nu faceţi copii ( sau viitorul sumbru care ne aşteaptă)
un alt motiv să nu ne reproducem
din ciclul "sufăr ca un câine"

2

Îi priveam degetele de la picioare care ieseau de sub plapuma prea scurtă şi prea albastră. Aveam chef să fumez, dar eram încă dezbrăcată şi îmi era lene să îmi caut hainele pe sub pat aşa că m-am înfăşurat din nou pe sub braţele lui, am tot mormait Şerbaan, Şerbaan, dar nimic, mortii ma-sii sper să se trezească odată, mă plictiseam de moarte în camera aia prea rece şi prea luminoasă. Şerbaan, hai trezeşte-te, hai la plimbare, hai sa fumăm.

M-am ridicat până la urmă nervoasă, m-am dus să mă spăl pe dinţi, gândindu-mă de ce naiba mai stau cu un tip care doarme tot timpul, care când nu doarme mănâncă şi când nu mănâncă se uită pe tavan. Mai erau doi biscuiţi pe masă şi nişte lapte mi-am aprins ţigara şi atunci a apărut în uşă. Bine, baby, că mă trezeşti cu noaptea în cap. M-am gândit dobitocule, abia aştept să plec de aici, cică baby, drept cine mă iei, retardatule, dar i-am zâmbit scurt şi l-am îmbrăţişat Măi Şerban, da’ mare putoare mai esti. A început să râdă, aşa făcea tot timpul.Da bine că eşti tu mai brează.

I-am suflat fumul în ochi cu ciudă. Dacă mă întrebi ce îmi plăcea la Şerban, o să zâmbeşti. Îmi placea ca ştia că e fraier şi nu îi era ruşine cu asta. E şi asta o realizare, nu?






Cred că era destul de devreme. Îmi place să dorm mult, ştii dimineţile alea lungi şi albe, încheiate cu cacao cu lapte şi pâine cu marmeladă, lenevit între cearşafuri...tot tacâmul. Dar Dana. Ce să mai zic...uneori am chef să îi trag o pereche de pălmi şi un şut în fund. Tot se foia, se învârtea, mă făceam că n-o aud, sperând să înceteze, să adoarmă naibii la loc, dar dracu ăsta nu se astâmpăra. Demoiselle Dana, manichiuristă şi coafeză fără cliente, ce îşi omoară timpul plimbându-se pe Kiseleff în cămaşă de noapte – nu ştiu de ce se îmbracă aşa, în rochiile alea de mătusă- fumându-şi creierii prin baruri de motociclişti sau destrămând căsnicii, după caz.

Când mi-a suflat fumul în ochi am vrut să îi imping ţigara pe gâtlej, dar mi-am amintit de ce o iubeam, pentru că era mică şi afurisită, ştii genul ăla, pui de viperă...nu te puteai abţine să nu o iei în braţe pe nevrozată, era în felul ei irezistibilă...bine, asta până a fugit cu ăla...

1

ram in camera aia mare si alba de care ti-am mai povestit. imi placea apartamentul ei, era foarte şic, daca intelegi ce vrei sa zic...totusi, ma cunosti prea bine, nu ma simteam in largul meu, mai ales ca era acolo si Teo si Larisa si Lola cum le-o fi chemand...stateau toti la masuta chinezeasca si fumau, era un fum gros si parfumat, iar eu nu aveam chef sa le ascult povestile de adormit amantii. am luat-o de mana si am tras-o intr-un colt, am impins-o in debara si am inceput sa o sarut, i-am dat bluza jos, ea m-a muscat de obraz si a inceput sa sopteasca ca nu ma mai vrea, dar i-am pus mana la gura fiindca stiam ca astea sunt doar texte, textele ei idioate, ma obisnuisem, era rosie la fata, cu parul despletit, m-a tras spre ea, am cazut amandoi peste haine si maturi si detergenti, era o imbratisare din aia jumatate salbatica, jumatate tandra, parea speriata, dar totusi s-a urcat pe mine, rugandu-ma sa tac, sa nu ii mai zic ca o iubesc, ca nu-i pasa, ca o doare in cot de toata iubirea din lume, ca are chef doar sa o duca intr-o betie si curvarie continua. atunci mi-am dat seama ca e destul de afumata si ca ar fi cazul sa o las balta, daca nu voiam a doua zi sa imi scoata ochii si stii cat de mult ma enerveaza complicatiile, papusa asta poate fi atat de enervanta cand e treaza, e prea plina de energie, ca iepurasii aia din reclama Duracell, dar ce mai puteam sa fac acum ca ajunsese sa imi molfaie lobul urechii cu pasiune? Am mintit-o ca trebuie sa ma duc pana la baie, iar cand m-am intors statea bosumflata in bratele lui Teo, el se uita urat la mine si am zis ca plec, mai stai un pic a zis ea, sa mai bem un pahar, doua, dar sincer sa fiu nu aveam chef sa ajung beat acasa, taica-meu era in schimbul doi si riscam sa ma intalnesc cu el, asa ca mi-am luat haina, te-am pupat roscatico, ne mai vedem noi, ea a tipat suna-ma, ce pacat ca nu mai am credit, m-am gandit eu, in timp ce trageam clanta cleioasa.