3

Am dus-o la Belluci café. ea poartă ciorapi negri lycra si pantofi cu toc stiletto.Rochia nu mai contează, nu pot să îmi desprind privirea de pe picioarele ei. Şi nu că nu aş mai fi vazut picioare frumoase. Am avut in adolescenţă o prietenă foarte înaltă. Avea picioarele lungi, lungi si albe, stravezii aproape, cu degetele lungi şi cu călcâiele frumos rotunjite. I le ţineam in pumni, iar ea statea pe spate şi râdea. Avea dinţii la fel de albi ca şi pielea de pe pulpe. Dar ma întorc la picioarele muzei mele din cafenea. Nu sunt nici lungi, nici scurte, nici cu muschi, nici cu grăsime. Te îmbie să le mângâi, să le încălzeşti. Paşii lor sunt tăcuţi şi mândri, niciodată supuşi, totdeauna îndrăzneţi. Ne-am aşezat pe scaune şi şi-a aprins o ţigară. O sorb din priviri în timp ce fumează şi ştiu că ştie că ştiu că toţi bărbaţii de la mesele alăturate fac acelaşi lucru. Are buzele pline şi ochii întredeschişi, pierduţi într-un nor de fum.Comandă o cafea lungă, cu lapte. Ştiu, şi două linguriţe de zahăr. Mă întreb când va începe să-mi vorbească. Îi simt frica mai vie ca oricând. Stau în faţa unei femei răpitoare care în orice clipă poate să o ia la fugă şi să nu o mai văd niciodată. Dar probabil că nu vrea să îşi rupă tocul. Sau ciorapul, ar fi păcat.


M-a dus la Belluci café. Era deja târziu şi părea obosit. Avea cearcăne albăstrii şi cămaşa şifonată. Totuşi arata mai bine ca oricând, aşa umbrit de oboseală. Îmbătrânea fără să ştie, dar nu ştia nici că tot ce voiam era să mă arunc în braţele lui. M-a privit lung şi a rămas cu ochii pironiţi în pământ. Nu ştiu ce să zic, mi-e ruşine şi mă intimidează. Toată lumea se holbează la noi, el are aer de magnat, eu aer de curvă, in pantofii aştia cu toc imposibil. Nu mă simt frumoasă, mă simt uşoară. Şi depăşită de situaţie. Îmi aprind o ţigară şi încerc să vorbesc, dar cuvintele se indoaie, crapă, se topesc şi se împrăştie înainte să se articuleze. Aş vrea să îmi zică te iert fără să fie nevoie să mă justific într-un fel. Până la urmă tot ce am făcut a fost să îi arăt cât sunt de liberă. De când e libertatea o greşeală?