2

Îi priveam degetele de la picioare care ieseau de sub plapuma prea scurtă şi prea albastră. Aveam chef să fumez, dar eram încă dezbrăcată şi îmi era lene să îmi caut hainele pe sub pat aşa că m-am înfăşurat din nou pe sub braţele lui, am tot mormait Şerbaan, Şerbaan, dar nimic, mortii ma-sii sper să se trezească odată, mă plictiseam de moarte în camera aia prea rece şi prea luminoasă. Şerbaan, hai trezeşte-te, hai la plimbare, hai sa fumăm.

M-am ridicat până la urmă nervoasă, m-am dus să mă spăl pe dinţi, gândindu-mă de ce naiba mai stau cu un tip care doarme tot timpul, care când nu doarme mănâncă şi când nu mănâncă se uită pe tavan. Mai erau doi biscuiţi pe masă şi nişte lapte mi-am aprins ţigara şi atunci a apărut în uşă. Bine, baby, că mă trezeşti cu noaptea în cap. M-am gândit dobitocule, abia aştept să plec de aici, cică baby, drept cine mă iei, retardatule, dar i-am zâmbit scurt şi l-am îmbrăţişat Măi Şerban, da’ mare putoare mai esti. A început să râdă, aşa făcea tot timpul.Da bine că eşti tu mai brează.

I-am suflat fumul în ochi cu ciudă. Dacă mă întrebi ce îmi plăcea la Şerban, o să zâmbeşti. Îmi placea ca ştia că e fraier şi nu îi era ruşine cu asta. E şi asta o realizare, nu?






Cred că era destul de devreme. Îmi place să dorm mult, ştii dimineţile alea lungi şi albe, încheiate cu cacao cu lapte şi pâine cu marmeladă, lenevit între cearşafuri...tot tacâmul. Dar Dana. Ce să mai zic...uneori am chef să îi trag o pereche de pălmi şi un şut în fund. Tot se foia, se învârtea, mă făceam că n-o aud, sperând să înceteze, să adoarmă naibii la loc, dar dracu ăsta nu se astâmpăra. Demoiselle Dana, manichiuristă şi coafeză fără cliente, ce îşi omoară timpul plimbându-se pe Kiseleff în cămaşă de noapte – nu ştiu de ce se îmbracă aşa, în rochiile alea de mătusă- fumându-şi creierii prin baruri de motociclişti sau destrămând căsnicii, după caz.

Când mi-a suflat fumul în ochi am vrut să îi imping ţigara pe gâtlej, dar mi-am amintit de ce o iubeam, pentru că era mică şi afurisită, ştii genul ăla, pui de viperă...nu te puteai abţine să nu o iei în braţe pe nevrozată, era în felul ei irezistibilă...bine, asta până a fugit cu ăla...