despre prieteni.prietenii lui

de cand ma stiu prietenii lui, oricare a fost el a fost un teritoriu usor minat, ca sa zic asa. situatia ideala a fost intr-un caz sau doua cand prietenii nostri erau comuni, dar nu stiu cat de bine e si asa. monotonia e mai mare, dar macar esti printre oameni cu care te poti intelege. in rest au aparut diferente: de varsta, de mentalitate, de lungimea egoului si laudarosenie, de gusturi si hobbyuri. plus ca defect din nascare, mie imi place sa fiu in zona centrului atentiei:)) si nu m-am obisnuit decat asa, de fatada. nu stiu cand a fost cel mai amuzant moment, cand prietenii prietenului meu vorbeau despre copiii lor sau cand prietenii prietenului meu dadeau note fetelor de pe hi5. ca sa vedeti ce paleta larga de "prietenii lui" am cunoscut. cert e ca in ambele cazuri locul meu clar nu era acolo. in incapere, in gasca si la urma urmei, in relatie.

aici prietenii prietenului meu au alta limba si religie. sunt produsul unei culturi total diferite.au alte credinte, alte principii. si totusi ne intelegem natural si normal. imi povestesc despre ei, felul lor de fi, tara lor si imi pun multe intrebari. vorbim despre muzica, politica, fotbal, orice.ii vad insa interesati sa ma cunoasca si nu ma intreaba chestii doar de complezenta. radem.imi arata pe zi ce trece cate prejudecati aveam si cat de gresit gandeam. pentru ca bunul simt nu are nationalitate sau religie. modestia si deschiderea la fel. in sfarsit pot sa zic, imi plac prietenii lui si asta imi intareste afectiunea pentru el.fiindca tot ce seamana, se aduna.