momentan franţa e in semi-grevă a învăţământului. ceea ce m-a frapat e că spre deosebire de românia, aici studenţii protestează, profesorii fiind mult mai rezervaţi. una din problemele cele mai importante e legea prin care universităţile capătă autonomie, se privatizează, ceea ce va duce la creşterea taxelor şcolare (aici există doar burse sociale şi toată lumea îşi plăteşte şcoala, în afară de cei cu dosar social sau studenţii cu burse socrates-erasmus) şi de înscriere, cazare, etc. pentru mine e o chestie nouă - protestul studenţilor. la noi nimeni nu prea are curaj să facă ceva şi cam pe bună dreptate, fiindcă lucrurile nu se rezolvă. nici aici nu se rezolvă mare lucru, dar spiritul franţuz e unul protestatar prin esenţă, se pare.
azi m-a dus zac la întâlnirea studenţilor grevişti dar bineînţeles că nu am avut răbdare să stau prea mult, fiindcă sinceră să fiu nu mă prea interesează problema şi nici nu cunosc prea multe detalii. am vazut acolo mulţi hippy şi multe persoane de altă naţionalitate decât cea franceză. cam ăştia sunt luptătorii. mie îmi convine deocamdată situaţia, pentru că unele cursuri sunt suspendate, aşa că trăiască vacanţa şi traiul bun:))
în ceea ce priveşte în general felul francezilor de a fi am o mare dilemă. fiindcă încă nu reuşesc să fac diferenţa între bunăvoinţă şi ipocrizie. în românia ştim cu toţii: feţe acre în faţa tututor ghişeelor, oameni posomorâţi şi cu capsa pusă, dar măcar ştii o treabă. aici în schimb, toţi rânjesc care mai de care, însă nu ştiu cât de amabili sunt ei de fapt sau doar se prefac. de două ori am fost întrebată dacă românia e in europa, de o funcţionară de la poştă (!!!) şi de o doamnă ce lucra la orange. eu am luat-o ca pe lipsă de cultură generală şi m-am amuzat, însă mi s-a zis că francezii şi catalanii în special sunt cam rasişti. sau mai degrabă şovini.
Acum 2 zile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu