mă înţelesesem cu Zac de câteva zile că nu vreau să sărbătoresc Valentine's Day. Nu zic, ideea e poate drăguţă şi romanţioasă, dar eu am un simţ al ridicolului bine dezvoltat, nu sunt genul de tipă ce apreciază trandafiraşii şi inimioarele şi siropurile, mai ales într-un moment în care toată lumea face asta. Anul trecut chiar am fost la concertul celor de la Ţapinarii. anti valentin.Deşi de prin clasa a 8-a (nu ştiu cum de, dar) nu am fost singură de 14 februarie.Şi am şi sărbătorit mai demult, cu siropuri şi tot tacâmul. Vremuri.

Aşadar am zis nu. Oricum urmează zilele noastre de naştere, acuma nu sărbătorim nimic. A acceptat într-un final, mai ales că avea şi o aniversare dupa-masa, la un prieten. Aşa că stau eu liniştită acasă, cu provizii de chips si brownies şi branză de capră cu usturoi, gândindu-mă că am în sfârşit o seară doar pentru mine, cu filme şi internet.

Da' de unde. Pe principiul suprinzei şi surprinderii, mă sună pe la 7 şi îmi zice cu o voce gravă prepares toi, je viens te chercher.. Când am coborât era împreună cu un prieten cu maşina şi nu au vrut să îmi zică ce vom face, doar ca vor să mă răpească. Super, mi-am zis. După aia am mers să o luăm pe Claire, prietena prietenului şi am mers să mâncăm la aniversat. Care găteşte ca bunica de bine. Apoi băieţii au propus să mergem în Spania, cam o oră jumate de drum, însă fiindcă era deja târziu, am mers undeva lângă Perpi, la bowling. Am început bine, dar am sfârşit pe ultimul loc (a 7-a, măcar e un număr frumos). Zac în schimb a pierdut primul loc la mustaţă, deşi era a doua oară când joacă. După aia am mers la un alt prieten de-al lor să bem ceva. Deşi băusem înainte vreo două pahare de Smirnoff si acolo vreo trei de Passoa nu am reuşit nici măcar să mă ameţesc din cauza lui Claire care a vorbit tot timpul şi ne-a făcut să ne explodeze cerebelul. Cam tragic, dar în rest era de treabă. Dacă ar fi tăcut măcar un minut:P

Per total a fost însă drăguţ şi ne-siropos şi mai ales ne-planificat. Asta a fost savoarea zilei de ieri. Surpriza.