un poet ne sfătuia cu înţelepciune (zic eu) să nu repetăm aceeaşi greşeală, fiindcă e păcat având in vedere câte greşeli noi putem face să repetăm una deja făcută.
greşelile se nasc din visuri rătăcite si amnezice. fiindcă visurile rămân veşnic aceleaşi, aşa rămân şi greşelile. şi smulg din noi, ne smulg speranţele.
dar nu o sa scriu acum despre asta. cu siguranţa că fiecare ştie, cel puţin teoretic, să-şi păzească spatele şi să nu dea cu bâta în baltă. fiecare îşi scoate singur tatuajul făcut la beţie, vorba cântecului.
doar aş vrea să ştiu dacă merită să facem aceeaşi greşeală. poate că e bine când istoria se repetă, lecţiile se memorează mai bine.
şi alteori ne lovim, dar problema este când o să ne doară? în ce moment o să se manifeste rana, peste câte zile, luni, ani?
intr-o lume mică-mică ne invartim stingheri si vrem libertatea sclavului.intr-o lume mare-mare plutim fara sa atingem aripile vâscoase ale unei speranţe ca o lumânare intr-o sticlă de bere.
Acum 2 zile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu