până la urma totul se reduce la momentul ăla, când noaptea târziu, cu ochii închişi, te întorci pe cealaltă parte şi simţi căldura altui trup, o altă respiraţie, vag şi totuşi foarte aproape. atingerea. zâmbetul pe care îl ghiceşti în întuneric. două braţe deschise. odihna adevărată există doar in apropierea altui corp.

e atât de uşor să laşi pe cineva să te facă fericit/ă. suntem făcuţi să fim răniţi şi apoi vindecaţi, pfuu şi ce vindecare...